P.D – CH8 – Sezoane – Partea a III -a – Zile plăcute de toamnă

Poeme de demult

***

Sezoane – Partea a III -a

“Zile plăcute de toamnă”

 

 

Zilele toamnei, veniră din nou, cu frunzele căzând uşor, uşor, către pământ; florile, cândva sclipitoare, acum sunt ofilite… dar aspectele lor sunt la fel.

Încă o dată, mintea priveşte în trecut, observând râul, curgând din nou – astăzi, lin, mâine, în grabă; raţele, ieri erau în viaţă –  acum, zac, moarte… dar culoarea tabloului, e aceeaşi. Copacii, ieri, parcă aveau costume verzi –  astăzi, ciudat! Au o tendinţă spre roşu. Locuri dintr-un vis încântător –  alte gânduri, acum împărtăşite… Ieri şi astăzi, sunt la fel…

Zilele toamnei aduseră ploaia; picăturile de apă, căzând, spălau praful străzii, cu acelaşi sunet confuz, precum ieri…  Strada e curată… Am văzut un câine, în apropiere, lătrând, apoi, o pisică, alergând… Ploaia s-a oprit, pentru un moment dar va  reîncepe să se agite, confuză, ca în vremurile  de demult – Mintea, la delir… Delir arămiu, de toamnă.  Este la fel…

Aceeaşi zi fericită de toamnă, poate să vină, ca o nălucă, bâjbâind printre frunze, cu acelaşi caracter ca înainte – moartă!Zile ploioase, împrospătându-mi amintirile – fulgerul, o cheie mică, deschizând o uşă, sunetul de televizor, venind din cealaltă cameră, anunţând ştirile…

Aceleaşi zile ploioase, aceeaşi inundaţie : Imaginea frunzelor căzând,  Vântul ce suflă în urechea mea, cu un sunet specific,  Ploaia ce tocmai a început să cadă – m-au făcut fericit!… Fericit, precum eram pe vremuri, teleportat din trecut, în prezent…

” – Este la fel”  ,  

” – Este la fel” , a spus Toamna, şoptind…

Mă uit la acelaşi tablou atârnat pe perete, aud acelaşi sunet de ploaie…

Zile senine, zile ploioase,

Copaci verzi, copaci stacojii,

Memorii ale minţii mele…

 

 

 

©Th3Mirr0r