Steaua Dimineţii – XIX

Steaua Dimineţii

***

XIX

***

Armonie,

Pace, linişte,

Bucurie,

Minte ce tace, inimă ce vorbeşte…

 

 

 

 

Minte ce tace, inimă ce vorbeşte,

Ghem ce se desface, labirint de vise care-n sânu-i, te primeşte,

Lacrimă ce curge, moment de fericire,

Iubire ce-n braţele sale, te strânge… amintire…

 

 

 

 

Iubire ce-n braţele sale, te strânge… amintire…

Adiere de vânt ce-ţi mângăie sufletul, ca o faptură dragă,

Scrisoare ce-n şoaptele sale, la fel ca naiul,

Cântă dorul, într-o romanţă…

 

 

 

 

Cântă dorul, într-o romanţă,

Precum vântul, călătorul, într-o dimineaţă,

Iar firele de iarbă se pleacă suflului său puternic,

Realitatea se destramă şi visele apar, zâmbind şăgalnic…

 

 

 

 

Realitatea se destramă şi visele apar, zâmbind şăgalnic,

Iar tu, fără de teamă, priveşti către crestele munţilor;

Faci primul pas, pe-un drum ce pare potrivnic,

Tragi adânc, în plămâni, seva de viaţă a brazilor…

 

 

 

 

Tragi adânc, în plămâni, seva de viaţă a brazilor,

Ascultând, printre pietre, susurul izvoarelor;

Îmbrăţişezi natura, relevată-n toată frumuseţea sa,

Precum o lume fermecată ce-ţi răpeşte privirea…

 

 

 

 

Precum o lume fermecată ce-ţi răpeşte privirea,

Tot aşa, momentele acelea, în care, în bratele sale, îţi găseşti liniştea,

Căci fericirea sa devine a ta,

Floare între flori, oferită cu drag, cuiva…

 

 

 

 

Floare între flori, oferită cu drag, cuiva,

E însăşi trandafirul dragostei sublime

Răsărind din lacrimi cristaline,

Chiar în grădina ta…

 

 

 

 

Chiar în grădina ta

Eşti prezent, îngrijind-o zilnic,

Încă un vis, sădind în ea,

Zâmbind ca un copil, şăgalnic…

 

 

 

 

Zâmbind ca un copil, şăgalnic,

Oferi un trandafir sublim cuiva

Şi-apoi, harnic,

Plantezi un altul, în grădina ta…

 

 

 

 

Plantezi un altul, în grădina ta,

Ascultând privighetoarea

Ce-n triluri, îţi oferă dragoste

Şi-ndată găseşti pace…

 

 

 

 

Şi-ndată găseşti pace

Căci în liniştea nopţii

Ce te ia în braţe

Îţi cade o lacrimă… a vieţii…

 

 

 

 

Îţi cade o lacrimă… a vieţii

Şi se rostogoleşte printre pietrele minţii

Căci susurul izvoarelor se-abandonează

Inimii ce visează…

 

 

 

 

©Th3Mirr0r