Gonesc fantasme, sub un fulger

Cartea Vieţii

 

ADOLESCENŢA

 [ LXXXVIII ]

Gonesc fantasme, sub un fulger

 

Se varsă norii, tropăind pe streşini,

Cu larma lor, de-o vreme, nechezând;

–         Iar vântul, rugi deşartă, murmurând,

Împrăştiind aromele din vişini…

 

 

Da’ totu’-i trecere de vremuri,

Când sub beteală, tot s-apleacă,

Sub grele picuri, vii fantasme,

Din crengi zbătându-se la geamuri,

 

Că dintr-a lor măreaţă trudă,

Asupra anilor ce-au fost

Iertării veşnice, virtute,

În iastă lume frântă, crudă,

 

Doar ploaia-n goana-i, mai răzbeşte,

Să spele lumea, de păcate,

–         Şi-n nechemarea-i, lesne umbre,

Se pierd sub fulger, când izbeşte…

 

©Th3Mirr0r