“Nitrat de Argint” – Abis – X

ABIS

 

[ X ]

 

De-ai şti iubite, cum plânge sufletu-mi, pierdut!..
Tot m-am smerit de-o vreme, lăsând deoparte clipele mâniei –
Şi unde-i draga mea fetiţă?!.. Încă mai dau tribut nebuniei…
Au ştii cum doare, tu, iubite?!.. Ce soartă, am avut!…

 

Ce clipe! Ce vise! Blestemul, ne-apasă şi moartă, ne-o lasă,
Cu sângele-i scurs între pietre, cu ochii blânzi, de copilă –
Au unde sunt îngerii, cu rugi, ori umbre prin cruci, apostilă,
Când demoni surâd că sufletu-mi plânge-n abis, dureri de-mi apasă?!..

 

©Th3Mirr0r

 

Din colecţia/secţiunea “Nitrat de Argint”

About Th3Mirr0r

polyvalent artist: “We live here on Earth, but often finding ourselves as living in separate worlds…” * marianiulianpetrea@gmail.com
This entry was posted in Abis, agonie, artă, blog, dragoste, durere, fantastic, filozofie, inimă, iubire, iubită, jurnal, meditaţie, moarte, natură, NitratDeArgint, nostalgic, personal, poem, poezie, poezii, Poezii2014, reflecţie, romantic, sentimente, spiritual, suflet, th3mirr0r, tristeţe, univers, versuri and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a comment